Săgeți la inimă

(Farsele soartei)

  

 Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescenței – mustața.

Săgeata lui, o vorbă-n vânt,
Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.
Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,
– Cu mii de: da! din inimă ecou –

Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire
– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire
Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,
Să o țin în brațe, să o strâng...

MdRaesculum 26.02.2011

Fiorii primei iubiri

( Farsele soartei)

  
Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.

Cupidon cu mine se amuză...
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din sufletul meu

Imaginaţia îşi ia zborul...
Un inger, ce eclipsează cerul,
Cu un magnet topește nori
Și inimă-mi spintecă, cu fiori.

Am asemuit-o cu un soare.
Orbit, am stat în depărtare;
M-au ars razele din ochi-i
Şi n-am îndrăznit să mă apropii.

Mereu în faţa-i am stat pierdut.
(Să-i spun ce simt nu am putut)
Inima-mi da ghes să-i şoptesc
Că-i ingerul meu şi-o iubesc.

Am purtat singurătatea-n mine
Şi am rămas stingher pe lume.
M-am inchis în mine şi-am oftat
Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.

MdRaesculum 16.01.2010

Fântâni

         

             Mi-au secat izvoarele

             De inspirație.

             Penița zgârie hârtia

             Și nu mai lasă urme.

             Dimineața mă aștepta

             Un inger surâzător.

             Mă lua de mână

             Și pluteam,visam….

             Mă adăpam de la acest izvor

             De inspirație pentru toată ziua.

             Eram cel mai fericit om

             De pe pământ.

              Seara mă aștepta

              Cu brațele deschise

              Și-n brațele ei

              Mă pierdeam

              Pentru veșnicie.

              Dușmanii au otrăvit fântânile

              Și ne-au otrăvit și viața.

              Seceta a uscat izvoarele

              Și-a rămas doar otrava.

              A venit ca o ploaie scută de vară

              Și a dispărut la fel ca aceasta,

              Dar nu au mai pornit izvoarele

              Și fântânile sunt tot secate

              Încerc să scriu cu lacrimi

               – Ușoare urme rămân pe hârtie –

              Dar au secat și acestea

              Și trebuie să-nchei –

              Final de ...tragedie!

      

                 Mdraesculum 06.07.2009

Efemer

         

Pe drum de zări

– Cu dulci chemări –,

Pavate cu flori,

La capăt de lumină

Doruri-s ce suspină.

Floarea, din primăvară,

A trecut o vară.

Floarea-i fructă rară,

Crescută în seră.

Legată de ram, voinţa

Îşi clatină neputinţa,

– Sterilă-i este sămânţa –

Că n-o mai da în floare

Să se alinte la soare.

Polenul să-l alegi,

Destine să legi

Şi la anul să culegi;

Ales, între amici,

N-ai fost aici.

Mircea Gordan 05.02.2010

Destinul

         

Destinul mi s-a aşezat în cărare:

– Norocul tău se ascunde, unde oare?

În stânga, sau în dreapta?– din doi –

Am ghicit, dar, vai!...erau amândoi.

– Chiar, reală-i „gluma” aceasta!

Aşa scrie-n soarta ta şi...basta!

Noroc în toate vei avea, pe bune,

Efemer să fie ghinionul îţi va pune.

Speranţa va voi să-ţi umple hambarul,

Ghinionul îţi va răsturna, mereu, carul.

Şi-am avut noroc cu... harul,

Însă nu s-a lipit de mine banul.

Mintea a prins aripi – de zbor –

Sărăcia s-a dezbrăcat în decor.

Zâne  – de vis – roiau în jurul meu

Şi-mi zâmbeau –  un bun venit! –

Timiditatea mă-ndepărta, mereu,

Punând între noi un plus infinit.

Morala

Norocul când îţi vine şi ai ştiinţă,

Succes ai doar dacă ai şi voinţă

Şi, ca să-ţi vezi viaţa-n “color”,

Fă-le toate la timpul lor!

MdRaesculum 31 august 2010

Despărţire

    

Ai fost iubirea vieţii mele –

Cea mai frumoasă între stele.

Când coborai între muritori,

Vederea ta-mi dădea fiori.

Forţă de Hercule aveam

Și spaţiul îl contractam,

Să te ţin în braţe, mereu, –

Aleasa sufletului meu.

Credulă,ai băgat-o în scenă

Pe blonda vulpe vicleană.         

Şi-a băgat coada-ntre noi

Şi ai rătăcit drumul înapoi.

Mi-ai pus inima pe cruce

La a vânturilor răscruce.

O aud acum cum plange

Şi varsă lacrimi de sânge.

În mii de fărâme

–Împrăştiate în lume –

Inima mi-ai zdrobit

Și,-n locui, o umbră s-a ivit.

Din fărâme, adunate,

Inima-n piept iar bate,

Dar n-o mai las să viseze;

Închisă-i între paranteze.

Inima mi-e sub presiune

Şi  iubita nu mai vine.

Speranţa nu bate la poartă

Şi-mi blestem cruda soartă.

MdRaesculum 11-18 august 2009

Cotoiul Felix

La Ceaşcă-a stat chitit sub pat
Şi ode de-acolo i-a mieunat.
A cântat la greu, tot anul,
A fost urechea şi timpanul.

Când stăpânul l-a părăsit
S-a pus în draci pe şterpelit
Din contul bine burduşit.
A rămas Secu falit.

A dat o geană şi pe-afară..
La tentat să urce -o scară.
Şi-a spus: Ce mare scofală
Să urci o scară imaginară?
( Era vorba de scara socială)

Sunt bogat şi cumpăr tot,
Mă crede deştept orice netot
Cu averea mea… pusă la păstrare.
(Credea că mintea stă în buzunare)

A-ncercat să urce pe prima treaptă,
Dar s-a dovedit, ca el, mai deşteaptă
Şi nu s-a lăsat, nicidecum, cucerită.
S-a prăbuşit pisica obosită şi ameţită.

A uns în stânga şi în dreapta
Ca să i se coboare treapta
Şi a fost primit între feline
Cu un şut…unde i se cuvine!

Şi-astfel o lecţie a învăţat:

Locul cotoiului este sub pat
Și să-şi vadă de lungul nasului,
Că sus este locul şefului

MdRaesculum 21.05.2010