joi, 29 decembrie 2011
Horia
Horia a fost, şi-n veci este,
Crăişorul nostru de poveste.
Bisericile lui stau mărturie
Traiului nostru aici, pe veşnicie!
Crăişorul nostru de poveste.
Bisericile lui stau mărturie
Traiului nostru aici, pe veşnicie!
A lăsat prin munţi altare
Urmașilor, pentru închinare.
Lupta lui, a fost să fie,
Pentru eliberarea din robie.
Urmașilor, pentru închinare.
Lupta lui, a fost să fie,
Pentru eliberarea din robie.
Şi-a tocit opincile, la Viena,
– Sperând să aducă lumina –
Cerând împăratului slobozire
Cerând împăratului slobozire
Pentru iobagi, de asuprire.
Au fost drumuri deşarte,
Românii n-au fost, la dreptate, parte.
........................................................
Aş face însă menţiunea:
- Din fabula “Toporul şi pădurea”-
Să n-aibă coadă al nostru frate,
Păduri să nu mai avem tăiate.
Românii n-au fost, la dreptate, parte.
........................................................
Aş face însă menţiunea:
- Din fabula “Toporul şi pădurea”-
Să n-aibă coadă al nostru frate,
Păduri să nu mai avem tăiate.
Să nu mai falsificăm istoria!
Că nu străinii ne-au ads robia;
Ne-a adus această asuprire
Neamul nostru,...la unire!
........................................
Lumină primind, de la Paris,
S-a trezit dintr-un urât vis
Europa-ntreagă și s-a decis:
Popoarele să-şi facă dreptate
(Sub sloganul:: “Libertate,egalitate,
fratenitate sau la moarte!”)
............................................
În setea poporului de libertate,
Horia a adunat frate cu frate
Sub gorunul falnic și a spus:
- Fraţilor, iobagi am fost îndeajuns!
Că nu străinii ne-au ads robia;
Ne-a adus această asuprire
Neamul nostru,...la unire!
........................................
Lumină primind, de la Paris,
S-a trezit dintr-un urât vis
Europa-ntreagă și s-a decis:
Popoarele să-şi facă dreptate
(Sub sloganul:: “Libertate,egalitate,
fratenitate sau la moarte!”)
............................................
În setea poporului de libertate,
Horia a adunat frate cu frate
Sub gorunul falnic și a spus:
- Fraţilor, iobagi am fost îndeajuns!
Nu avem nimic mai sfânt
Ca traiul liber pe pământ.
Ridicând sabia spre soare:
- Libertate, fără împilare!
Ca traiul liber pe pământ.
Ridicând sabia spre soare:
- Libertate, fără împilare!
Au dărâmat cetăţi-închisori,
Simbolul puterii pentru împilatori,
Liber, fără graniţe să fie
Omul, la munte sau la câmpie.
Simbolul puterii pentru împilatori,
Liber, fără graniţe să fie
Omul, la munte sau la câmpie.
Dar n-a fost să fie bucurie...
Frate vitreg, fără omenie,
L-a vândut pentru doi zloţi,
Azi neamu-i blestemat de toţi.
............................................
Şi aşa le scrise-n soartă:
Frate vitreg, fără omenie,
L-a vândut pentru doi zloţi,
Azi neamu-i blestemat de toţi.
............................................
Şi aşa le scrise-n soartă:
Horia, Cloşca - traşi pe roată,
Crişan neantizat cu nojiţa,
Să nu-i ia duțmanul viața
...........................................
Sacrificiul lor n-a fost în zadar!
Ne-a lăsat cel mai preţios dar:
În libertate viaţa de şi-o petrece
Omul, nicicând nu trebuie să se plece.
Crişan neantizat cu nojiţa,
Să nu-i ia duțmanul viața
...........................................
Sacrificiul lor n-a fost în zadar!
Ne-a lăsat cel mai preţios dar:
În libertate viaţa de şi-o petrece
Omul, nicicând nu trebuie să se plece.
MdRaesculum 09.02.2010
Glorie străbunilor!
Ziua-și croiește ,pe-nserate,
Cale de odihnă pentu-nnoptate
Și, în seara cuprinsă de vrajă,
Ghiurca a intrat de strajă,
La cetatea Bologa, din deal,
Domeniul lui Mircea-n Ardeal
Nori se întind pe dealuri,
Din fuioare toarse-n coșuri,
Ce au înnegrit paiele pe case –
Construite-n vremi demult apuse.
Peste vale al său frate
Face rondul de noapte,
La castrul de romani construit
– Şi Resculum de ei aşa denumit –,
Peste vale al său frate
Face rondul de noapte,
La castrul de romani construit
– Şi Resculum de ei aşa denumit –,
Pe ruinele unei cetăţi dacice – străbune –,
În locul ce şi astăzi Gradişte-i spune.
Pe dealuri-s aprinse focuri
Din Piatra până-n Măguri.
Din munte până-n vale
Sună buciumul, cu jale,
Anunţând primejdie mare –
În locul ce şi astăzi Gradişte-i spune.
Pe dealuri-s aprinse focuri
Din Piatra până-n Măguri.
Din munte până-n vale
Sună buciumul, cu jale,
Anunţând primejdie mare –
Dușmanii au călcat peste hotare.
În cetăţi e vânzoleală mare...
Se face, cu zor, aprovizionare.
Fierarii au încins focul cuptoarelor –
Fierul înroşit îl bat cu spor.
Se pun vârfuri la săgeţi, ascuțite,
Se ascut săbiile ruginite,
Se urcă ghiulele pe creneluri,
Ca să alimenteze gurile de tunuri –
În cetăţi e vânzoleală mare...
Se face, cu zor, aprovizionare.
Fierarii au încins focul cuptoarelor –
Fierul înroşit îl bat cu spor.
Se pun vârfuri la săgeţi, ascuțite,
Se ascut săbiile ruginite,
Se urcă ghiulele pe creneluri,
Ca să alimenteze gurile de tunuri –
Pe duşmani...să nu-i mai numeri!
Voievodul Gelu, abia sosit,
Oastea şi-a încartiruit.
A venit şi Craiul Munţilor
Cu moţii lui, să fie de-ajutor.
Voievodul Gelu, abia sosit,
Oastea şi-a încartiruit.
A venit şi Craiul Munţilor
Cu moţii lui, să fie de-ajutor.
Privind cu admiratie cetățile
Falnice, cu ziduri inexpugnabile,
Îşi spun toţi în gândul lor:
Mulţumim străbunilor!
Turcii sunt acum pe val
Şi-au năvălit în Ardeal.
In drumul lor, spre Oradea Mare,
Doar aste piedici stau în apărare.
Scăldate-n soare,-n dimineţi,
Semeţe li se arată aceste cetăţi;
Acolo, sus, pe vârf de deal,
De strajă stau pentru Ardeal.
De pază-s la intrarea-n munţi, spre Săcuieu
Şi la intrarea Crişului în defileu.
Au ziduri groase–de bază –,
În vârfuri cu creneluri de pază,
Ce-n duşmani bagă groază.
Pentru duşmani nu-i bucurie
–O piedică în cale, spre câmpie–
Sub a lor stindard, semiluna,
Visează să cucerească Viena.
Otomanii, încrezători că-s mulţi, ca ciuma,
Crezând că astfel în ardeleni bagă spaima,
Spre cetăţi, buluc, dau năvala
Falnice, cu ziduri inexpugnabile,
Îşi spun toţi în gândul lor:
Mulţumim străbunilor!
Turcii sunt acum pe val
Şi-au năvălit în Ardeal.
In drumul lor, spre Oradea Mare,
Doar aste piedici stau în apărare.
Scăldate-n soare,-n dimineţi,
Semeţe li se arată aceste cetăţi;
Acolo, sus, pe vârf de deal,
De strajă stau pentru Ardeal.
De pază-s la intrarea-n munţi, spre Săcuieu
Şi la intrarea Crişului în defileu.
Au ziduri groase–de bază –,
În vârfuri cu creneluri de pază,
Ce-n duşmani bagă groază.
Pentru duşmani nu-i bucurie
–O piedică în cale, spre câmpie–
Sub a lor stindard, semiluna,
Visează să cucerească Viena.
Otomanii, încrezători că-s mulţi, ca ciuma,
Crezând că astfel în ardeleni bagă spaima,
Spre cetăţi, buluc, dau năvala
– Ca la pomană, fără socoteală–,
Da-s primiţi „cum se cuvine”
Şi se-ntorc cu pantaloni-n vine.
Atacă turcii cu disperare,
– Sclipesc iatagane-n soare –
Da-s primiţi „cum se cuvine”
Şi se-ntorc cu pantaloni-n vine.
Atacă turcii cu disperare,
– Sclipesc iatagane-n soare –
Crişurile-s, de luptători, o mare
Într-o crâncenă încleştare.
Din Silva seculară
– Ce cetăţile înconjoară–,
Nori de săgeţi zboară;
Fiecărui copac i se închină
– Ofrandă– un turc la rădăcină.
Tunurile-şi fac datoria
Şi răresc otomania.
Tamburinele bat retragerea,
Turcii “gustând” înfrângerea.
Într-o crâncenă încleştare.
Din Silva seculară
– Ce cetăţile înconjoară–,
Nori de săgeţi zboară;
Fiecărui copac i se închină
– Ofrandă– un turc la rădăcină.
Tunurile-şi fac datoria
Şi răresc otomania.
Tamburinele bat retragerea,
Turcii “gustând” înfrângerea.
Au trecut zile, nenumărate,
Şi nu a căzut nici o cetate.
Paşa, în gând, înjură
Şi face spume la gură:
–Balcanii la picioare-mi pică
Şi mă împiedic de-o furnică?
Văzând că nu-i de glumit
–Ardeleni-s de neclintit –,
Ca să nu se facă de ruşine,
Paşa, la negocieri vine.
– La aşa viteji,îmi scot pălăria
Şi vă acord autonomia,
Dar, pe cei ce luptă doar în vis,
În paşalâc să-i transform am decis.
Stau ardelenii şi se sfătuiesc
Și, cu mare greutate, hotărăsc:
Într-o mare de otomanie
Mai bine nu poate să fie!
Şi, aşa, cu toată sila,
Pe învoială au pus ştampila,
......................................................................
Ce-a urmat, apoi, se ştie...
Într-o mare de otomanie
Mai bine nu poate să fie!
Şi, aşa, cu toată sila,
Pe învoială au pus ştampila,
......................................................................
Ce-a urmat, apoi, se ştie...
– E scris în cartea de istorie –
După cum povestea spune,
Nimic nu-i veşnic, și soarele apune:
De otomani s-a ales praful
Și alţi stăpâni le-au luat locul;
Pe Ardeal altă şi altă stăpânire,
Pe rând, altă şi altă asuprire!
Drept mulţumire, pentru ajutorul acordat,
Austriecii castrul l-au demolat.
Din ziduri au făcut pavele
Pentru zeci de kilometri de şosele.
Azi, pentua asfalt, sunt un pat trainic
Din Piatra până-n Panic...
Cu toată strădania străinilor
De a ne lua moștenirea străbunilor,
Fundaţiile pământul le-a ocrotit
În Gradişte, loc de la daci moştenit.
Cetatea Bologa a rămas, pe deal,
Un simbol al măreţiei pentru Ardeal.
Cele două cetăţi sunt, peste ani, o punte
Legând gloriosul ev mediu de surata antichitate.
Cu tot efortul străinilor,
Nu se uită faptele strămoşilor.
Li s-au săpat, în minte, urmaşilor,
Glorioasele pilde ale înaintașilor.
Amintindu-ne ce mare le-a fost vitejia,
Ne ridicăm, cu respect, pălăria
Şi spunem, cu toţii, în cor:
Glorie străbunilor!
MdRaesculum 25.09.2009
După cum povestea spune,
Nimic nu-i veşnic, și soarele apune:
De otomani s-a ales praful
Și alţi stăpâni le-au luat locul;
Pe Ardeal altă şi altă stăpânire,
Pe rând, altă şi altă asuprire!
Drept mulţumire, pentru ajutorul acordat,
Austriecii castrul l-au demolat.
Din ziduri au făcut pavele
Pentru zeci de kilometri de şosele.
Azi, pentua asfalt, sunt un pat trainic
Din Piatra până-n Panic...
Cu toată strădania străinilor
De a ne lua moștenirea străbunilor,
Fundaţiile pământul le-a ocrotit
În Gradişte, loc de la daci moştenit.
Cetatea Bologa a rămas, pe deal,
Un simbol al măreţiei pentru Ardeal.
Cele două cetăţi sunt, peste ani, o punte
Legând gloriosul ev mediu de surata antichitate.
Cu tot efortul străinilor,
Nu se uită faptele strămoşilor.
Li s-au săpat, în minte, urmaşilor,
Glorioasele pilde ale înaintașilor.
Amintindu-ne ce mare le-a fost vitejia,
Ne ridicăm, cu respect, pălăria
Şi spunem, cu toţii, în cor:
Glorie străbunilor!
MdRaesculum 25.09.2009
Geneza
Era,
Pe cand nu era:
Nici fiinţă, nici nefiinţă,
Nici neputinţă sau dorinţă
Şi nici şoapte,
Era doar noapte.
Un hău imens, fără sfârşit,
Al inexistenţei infinit.
Din infinitul neimaginat
Un fulger s-a înfiripat,
A străfulgerat in noapte și,-ndat,
Chip din umbra-i s-a format.
Astfel. din inexistentul și din soapte,
ÎNTÂIUL s-a creat, în noapte.
Din priviri a trimis raze,
Haosul să-l lumineze.
Astfel lumina s-a născut
În ziua întâia, de-nceput.
Sa nu rămână stingher,
A luat în mână un cer;
L-a colorat în clar-azuriu
Şi-a pus stele pe el, în pustiu.
A muncit fără repaos.
A aruncat cerul în haos;
Stelele au îmbrăţişat haosul
Şi-au creat universul.
A făcut o minune nouă.
În existenţă-s zile două.
A pus focul în stele,
Luminoase-s acum şi ele.
A creat apoi cu gândul,
Din Soare a desprins Pământul.
Şi-a îndreptat spre el suflul
Şi a înverzit uscatul
Din inimă-Şi a scos iubirea –
O minune nouă, omenirea.
Zile de minuni, înşesite ,
Cum spun scripturile sfinte.
Pentru creaţia-I – desăvârşită –
Urmate de odihna – binemeritată
(Cu ziua a şaptea – odată)
MdRaesculum 14.10.2009
Furnica
Lui BOCpoc pentru postarea:
Casă de vânzare, să trec criza ( cochilie de
melc!)
Luna este pe scăpătate…
Mi-am luat terhetiul îm spate;
M-aşteaptă o zi lumină
Ca să-l umplu, pân’ la ujină.
Un uriaş îmi iese în întâmpinare
Luna este pe scăpătate…
Mi-am luat terhetiul îm spate;
M-aşteaptă o zi lumină
Ca să-l umplu, pân’ la ujină.
Un uriaş îmi iese în întâmpinare
Şi nu mai am loc pe cărare.
Îşi leagănă o antenă uriaşă!
Pisica Felix ar fi invidioasă.
Se întinde, fără grabă mare…
Unde i-o fi schimbătorul de viteze, oare?
Mă cuprinde o mare mirare;
Îşi poartă casa în spinare!
- Am scos casa la vânzare,
Să trec criza asta mare.
- Da’ ce te-a prins atâta grabă?
Mai bine pune-ţi mintea la treabă!
Antenele lui Felix nu-s mai de folos,
C-a dat cu ele în rahatul gros.
Cu antenele tale minunate
Scoţi din piaţă şi o (i)Realitate,
Şi,de le vopseşti în roz-bombon,
Trimiţi şi Cotoiul la tomberon.
Oricât de mare ar fi criza,
Nu supravieţuirea este miza!
Foloseşte-ţi mintea! Ce mai stai?
Şi nu te gândi numai la burdihai.
Amintiri,- o viaţă-ntreagă adunate-
Sunt ale sufletului tău- plinătate.
Aici au primit binecuvântarea sfinţilor
Sufletele minunate ale părinţilor.
Te-afunzi în amintiri de acasă,
Îşi leagănă o antenă uriaşă!
Pisica Felix ar fi invidioasă.
Se întinde, fără grabă mare…
Unde i-o fi schimbătorul de viteze, oare?
Mă cuprinde o mare mirare;
Îşi poartă casa în spinare!
- Am scos casa la vânzare,
Să trec criza asta mare.
- Da’ ce te-a prins atâta grabă?
Mai bine pune-ţi mintea la treabă!
Antenele lui Felix nu-s mai de folos,
C-a dat cu ele în rahatul gros.
Cu antenele tale minunate
Scoţi din piaţă şi o (i)Realitate,
Şi,de le vopseşti în roz-bombon,
Trimiţi şi Cotoiul la tomberon.
Oricât de mare ar fi criza,
Nu supravieţuirea este miza!
Foloseşte-ţi mintea! Ce mai stai?
Şi nu te gândi numai la burdihai.
Amintiri,- o viaţă-ntreagă adunate-
Sunt ale sufletului tău- plinătate.
Aici au primit binecuvântarea sfinţilor
Sufletele minunate ale părinţilor.
Te-afunzi în amintiri de acasă,
Stând cu cei dragi la masă...
Când un dor mare te cuprinde:
Nu, casa părintească nu se vinde!
MdRaesculum ( Mircea de la Bologa) 06.05.2010
Nu, casa părintească nu se vinde!
MdRaesculum ( Mircea de la Bologa) 06.05.2010
Notă: terheti (popular)=greutate
ujină(popular) = înserare
burdihai (pop.) =
burtă
Frumoasa mea
(Rondel)
Frumoasa mea, ca un vis,
Să-ţi cuceresc inima am decis.
La ţărmul speranţei am înălţat castele
- Regina mea,- să domneşti în ele.
In ochii tăi voi aduna stele
Şi-n braţe o grădină de lalele.
Frumoasa mea, ca un vis,
Iubirea pe inimă mi-ai scris
De-aş rămâne oglinda ochilor tăi albaştri,
Pulbere poate să mă-mprăştie printre aştri,
Să am cruda soarta a lui Itis...
Pe veci să fim împreună am promis,
Frumoasa mea, ca un vis.
http://www.youtube.com/watch?v=VtmRNryJV0c Clik pe închide acest frame, pentru a ieși de pe Netlog
Fetiţa-păpuşă
În vitrina sufletului mi se oglindeşte
Fetiţa păpuşă şi-mi şopteşte:
Mi-am pus imaginea în vitrină –
Pe scena vieţi-s doar o balerină.
De-mi dăruieşti o clipă din infinit,
În universul meu eşti bine-venit!
Voi renaşte din propria cenuşă –
Cu iubire inimi’-ți voi bate-n uşă.
Câmpul vieţii l-au umplut spectatorii –
Pe scenă doar noi vom fi actorii.
De ultimă şansă te agață,
Să joci marele tău rol în viaţă.
Să te scald în ochii mei albaştri...
Vom pluti în vals printre aştri.
Se vor îmbrăţişa în zbor fiorii –
In vârtejuri vom dansa cu norii.
MdRaesculum 24.03.2010
Săgeți la inimă
(Farsele soartei)
Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.
L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescenței – mustața.
Săgeata lui, o vorbă-n vânt,
Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.
Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,
– Cu mii de: da! din inimă ecou –
Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire
– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire
Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,
Să o țin în brațe, să o strâng...
MdRaesculum 26.02.2011
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.
L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescenței – mustața.
Săgeata lui, o vorbă-n vânt,
Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.
Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,
– Cu mii de: da! din inimă ecou –
Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire
– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire
Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,
Să o țin în brațe, să o strâng...
MdRaesculum 26.02.2011
Fiorii primei iubiri
( Farsele soartei)
Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.
Cupidon cu mine se amuză...
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din sufletul meu
Imaginaţia îşi ia zborul...
Un inger, ce eclipsează cerul,
Cu un magnet topește nori
Și inimă-mi spintecă, cu fiori.
Am asemuit-o cu un soare.
Orbit, am stat în depărtare;
M-au ars razele din ochi-i
Şi n-am îndrăznit să mă apropii.
Mereu în faţa-i am stat pierdut.
(Să-i spun ce simt nu am putut)
Inima-mi da ghes să-i şoptesc
Că-i ingerul meu şi-o iubesc.
Am purtat singurătatea-n mine
Şi am rămas stingher pe lume.
M-am inchis în mine şi-am oftat
Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.
MdRaesculum 16.01.2010
Fântâni
Mi-au secat izvoarele
De inspirație.
Penița
zgârie hârtia
Și nu mai lasă urme.
Dimineața mă aștepta
Un inger surâzător.
Mă lua de mână
Și pluteam,visam….
Mă adăpam de la acest izvor
De inspirație pentru toată ziua.
Eram cel mai fericit om
De pe pământ.
Seara mă aștepta
Cu brațele deschise
Și-n brațele ei
Mă pierdeam
Pentru veșnicie.
Dușmanii au otrăvit fântânile
Și ne-au otrăvit și viața.
Seceta a uscat izvoarele
Și-a rămas doar otrava.
A venit ca o ploaie scută de vară
Și a dispărut la fel ca aceasta,
Dar nu au mai pornit izvoarele
Și fântânile sunt tot secate
Încerc să scriu cu lacrimi
– Ușoare urme rămân pe hârtie –
Dar au secat și acestea
Și trebuie să-nchei –
Final de ...tragedie!
Mdraesculum
06.07.2009
Efemer
Pe drum de zări
– Cu dulci chemări –,
Pavate cu flori,
La capăt de lumină
Doruri-s ce suspină.
Floarea, din primăvară,
A trecut o vară.
Floarea-i fructă rară,
Crescută în seră.
Legată de
ram, voinţa
Îşi clatină neputinţa,
– Sterilă-i este sămânţa –
Că n-o mai da în floare
Să se alinte la soare.
Polenul să-l alegi,
Destine să legi
Şi la anul să culegi;
Ales, între amici,
N-ai fost aici.
Mircea Gordan 05.02.2010
Destinul
Destinul mi s-a aşezat în cărare:
– Norocul tău
se ascunde, unde oare?
În stânga, sau
în dreapta?– din doi –
Am ghicit, dar,
vai!...erau amândoi.
– Chiar,
reală-i „gluma” aceasta!
Aşa scrie-n
soarta ta şi...basta!
Noroc în toate
vei avea, pe bune,
Efemer să fie
ghinionul îţi va pune.
Speranţa va voi
să-ţi umple hambarul,
Ghinionul îţi
va răsturna, mereu, carul.
Şi-am avut
noroc cu... harul,
Însă nu s-a
lipit de mine banul.
Mintea a prins
aripi – de zbor –
Sărăcia s-a
dezbrăcat în decor.
Zâne – de vis – roiau în jurul meu
Şi-mi zâmbeau
– un bun venit! –
Timiditatea
mă-ndepărta, mereu,
Punând între
noi un plus infinit.
Morala
Norocul când
îţi vine şi ai ştiinţă,
Succes ai doar
dacă ai şi voinţă
Şi, ca să-ţi
vezi viaţa-n “color”,
Fă-le toate la
timpul lor!
MdRaesculum 31
august 2010
Despărţire
Ai fost iubirea vieţii mele –
Cea mai frumoasă între stele.
Când coborai între muritori,
Vederea ta-mi dădea fiori.
Forţă de Hercule aveam
Și
spaţiul îl contractam,
Să te ţin în braţe, mereu, –
Aleasa sufletului meu.
Credulă,ai băgat-o în scenă
Pe blonda vulpe vicleană.
Şi-a băgat coada-ntre noi
Şi ai rătăcit drumul înapoi.
Mi-ai pus inima pe cruce
La a vânturilor răscruce.
O aud acum cum plange
Şi varsă lacrimi de sânge.
În mii de fărâme
–Împrăştiate
în lume –
Inima mi-ai zdrobit
Și,-n locui, o umbră s-a ivit.
Din fărâme, adunate,
Inima-n piept iar bate,
Dar n-o mai las să viseze;
Închisă-i între paranteze.
Inima mi-e sub presiune
Şi iubita nu mai vine.
Speranţa nu bate la poartă
Şi-mi blestem cruda soartă.
MdRaesculum 11-18 august 2009
Cotoiul Felix
La Ceaşcă-a stat chitit sub pat
Şi ode de-acolo i-a mieunat.
A cântat la greu, tot anul,
A fost urechea şi timpanul.
Când stăpânul l-a părăsit
S-a pus în draci pe şterpelit
Din contul bine burduşit.
A rămas Secu falit.
A dat o geană şi pe-afară..
La tentat să urce -o scară.
Şi-a spus: Ce mare scofală
Să urci o scară imaginară?
( Era vorba de scara socială)
Sunt bogat şi cumpăr tot,
Mă crede deştept orice netot
Cu averea mea… pusă la păstrare.
(Credea că mintea stă în buzunare)
A-ncercat să urce pe prima treaptă,
Dar s-a dovedit, ca el, mai deşteaptă
Şi nu s-a lăsat, nicidecum, cucerită.
S-a prăbuşit pisica obosită şi ameţită.
A uns în stânga şi în dreapta
Ca să i se coboare treapta
Şi a fost primit între feline
Cu un şut…unde i se cuvine!
Şi-astfel o lecţie a învăţat:
Şi ode de-acolo i-a mieunat.
A cântat la greu, tot anul,
A fost urechea şi timpanul.
Când stăpânul l-a părăsit
S-a pus în draci pe şterpelit
Din contul bine burduşit.
A rămas Secu falit.
A dat o geană şi pe-afară..
La tentat să urce -o scară.
Şi-a spus: Ce mare scofală
Să urci o scară imaginară?
( Era vorba de scara socială)
Sunt bogat şi cumpăr tot,
Mă crede deştept orice netot
Cu averea mea… pusă la păstrare.
(Credea că mintea stă în buzunare)
A-ncercat să urce pe prima treaptă,
Dar s-a dovedit, ca el, mai deşteaptă
Şi nu s-a lăsat, nicidecum, cucerită.
S-a prăbuşit pisica obosită şi ameţită.
A uns în stânga şi în dreapta
Ca să i se coboare treapta
Şi a fost primit între feline
Cu un şut…unde i se cuvine!
Şi-astfel o lecţie a învăţat:
Locul cotoiului este sub pat
Și să-şi vadă de lungul nasului,
Că sus este locul şefului
MdRaesculum 21.05.2010
Și să-şi vadă de lungul nasului,
Că sus este locul şefului
MdRaesculum 21.05.2010
Ciuta
Se-mpletesc rătăciri de ape,
Destine vin să se adape.
Pândesc hiene, în noapte,
Să vâneze ciute speriate.
Sufletul ciutei-i deschis
Între speranţă şi abis.
Lumea visurilor o-nconjoară –
Cruda realitate o doboară.
Îşi caută inger păzitor,
Îşi caută inger păzitor,
Să-i fie spintecat de fior
Sufletu-i, transparent şi pur,
Să nu se usuce-n mugur,
Luceafărul, cu stea în frunte,
Îi iese-n cale, dinainte,
Să se-mplinească speranţa,
A vieţii în mugur – biruinţa.
Hienele-i ghicesc dorinţa
Sufletu-i, transparent şi pur,
Să nu se usuce-n mugur,
Luceafărul, cu stea în frunte,
Îi iese-n cale, dinainte,
Să se-mplinească speranţa,
A vieţii în mugur – biruinţa.
Hienele-i ghicesc dorinţa
Și, ca să-i zădărnicească biruinţa,
Îşi schimbă planul de bătaie –
Îşi schimbă planul de bătaie –
Destinul vor să i-l jupoaie
Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.
Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.
Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.
Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.
Mircea Gordan 12.02.2010 (MdRaesculum)
Centura… şi cureaua lată
Domnul
ne-a făcut
Din lut,
Frământat
Şi modelat.
Are pământul centură
O tură
Roată
Înfăşurată,
La tropicele, depărtate
Centură de castitate,
Pe zi să apere
De soare,
Pe noapte căldură
s-adune;
Apără o goliciune.
Să fiu fălos, la o
fată,
Cuţitul am pus în
cureaua lată
Și am întins
Cureaua,strâns,
Am cules,
De pe şes,
(Şperaclu ales)
Iarba fiarelor –
Deschizătorul lacătelor
Și-am deschis centurile,
Să ardă soarele
Mijlocul şi tropicele.
Am văzut –
Nevăzut;
Ochii mi s-au
împăinjenit.
Am simţit –
Altădată nesimţit;
Căldura m-a înnebunit.
Am scos cuţitul –
de-ndată –
Şi-am tăiat cureaua
lată.
Centurile fermecate
Sunt nesigilate.
Le foloseşte fiecare
După împrejurare.
Centurile-s în natură
O linie imaginară;
Goliciunea-i tot pe
afară!
MdRaesculum 04.OCT.2009
Ce mult te-am iubit!
Ce mult te-am iubit –
Visul meu, infinit !
Pe un pisc te-am inaltat,
Te-am admirat și te-am
adulat.
De cum se lăsa înserarea
Îți presăram cărarea
Îți presăram cărarea
– În al meu univers –
Cu petale de vers.
Tremurând de nerăbdare
Aşteptam, pe cărare,
A inimii mele aleasă,
Steaua mea norocoasă,
Cu ochii care m-au vrăjit,
Și gura ce m-a înebunit,
Să apară, din zare,
Iubirea mea cea mare!
Şi, ca o zână,
apăreai
– Coborâtă
chiar din rai –,
În păr cu petale de flori
Şi ochi-ţi surâzători.
Din ochi-ţi ţâşnea iubire
Şi radiai de fericire.
Îmi săreai în braţe – îndată –
Pentru a fi sarutată.
Buzele ne erau lipite,
Braţele înlănţuite
Şi ne făceam jurăminte
De iubire, până la moarte.
MdRaesculum
17-18 august 2009/
Oh my goodness! Gordan, this is beautiful work
love! Truly moved me! xx
What I loved more -
My dream, forever!
On a peak I ascended,
I admired and I flatter.
How to allow insertion
You strewn path
- In my world -
The petals of line.
Trembling with impatience
Expected, the path,
A choice of my heart,
My lucky star,
With eyes that have bewitched me,
And why did the mouth of fools,
Appear in the distance,
My big love!
And, as a fairy, appeared
- Lower the very bad -
In hair with flower petals
And your smiling eyes.
From gushing love your eyes
And radiate happiness.
I jumped in my arms - soon -
To be kissed.
Our lips were glued
chained arms
And we did oaths
Love, to death.
My dream, forever!
On a peak I ascended,
I admired and I flatter.
How to allow insertion
You strewn path
- In my world -
The petals of line.
Trembling with impatience
Expected, the path,
A choice of my heart,
My lucky star,
With eyes that have bewitched me,
And why did the mouth of fools,
Appear in the distance,
My big love!
And, as a fairy, appeared
- Lower the very bad -
In hair with flower petals
And your smiling eyes.
From gushing love your eyes
And radiate happiness.
I jumped in my arms - soon -
To be kissed.
Our lips were glued
chained arms
And we did oaths
Love, to death.
MdRaesculum 17-18 august 2009/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)