Fântâni

         

             Mi-au secat izvoarele

             De inspirație.

             Penița zgârie hârtia

             Și nu mai lasă urme.

             Dimineața mă aștepta

             Un inger surâzător.

             Mă lua de mână

             Și pluteam,visam….

             Mă adăpam de la acest izvor

             De inspirație pentru toată ziua.

             Eram cel mai fericit om

             De pe pământ.

              Seara mă aștepta

              Cu brațele deschise

              Și-n brațele ei

              Mă pierdeam

              Pentru veșnicie.

              Dușmanii au otrăvit fântânile

              Și ne-au otrăvit și viața.

              Seceta a uscat izvoarele

              Și-a rămas doar otrava.

              A venit ca o ploaie scută de vară

              Și a dispărut la fel ca aceasta,

              Dar nu au mai pornit izvoarele

              Și fântânile sunt tot secate

              Încerc să scriu cu lacrimi

               – Ușoare urme rămân pe hârtie –

              Dar au secat și acestea

              Și trebuie să-nchei –

              Final de ...tragedie!

      

                 Mdraesculum 06.07.2009