Farsele
soartei
Sfiiciunea
mi-a pus în cale un trac.
Roşu-n
obraji, ca floarea de mac,
Am
spus în viaţă, mereu: tac!
Gândul,
hotărât, mi-a dat ghes – fac!
Mă
scald în zări de depărtări,
Răzbat
prin nori de disperări,
Mă
cufund în ispititoare chemări –
Adânci
pierzări din larg de mări.
Mă
plimb prin umbre de lumină
Să
caut iubirea ta divină,
Iubirii
să-i închin o reverenţă,
Mă
caut, pierdut, în existenţă.
Îmi
aduci fiori de foc în dorinţă,
Îmi
pui nervi de oţel în voinţă
Și
mă învălui cu un val de neuitare –
Braţele-mi
te-mpresoară, cu hotărâre.
Alean
în braţele mele-ţi aduci
Și
mă-nvălui cu ochii tăi, adânci.
Ne
pierdem într-un infinit de fericire.
Bun
venit la ţărm, iubire!
MdRaesculum 22.02.2010
Bună Ziua, domnule Mircea!
RăspundețiȘtergereParadoxal, dar Osmoza chiar funcţionează!!
V-am descoperit blogul, datorită unui GRUP din Tagged&hi5, în care un fan al dvs. probabil, o doamnă, a postat o poezie de-a dumneavoastră: "Bun venit, iubire!".
Mă grăbesc acum spre a mă înscrie pe acest site.
~
Cornelius, :)
Desigur, a facut precizarile necesare, altfel nu as fi ajuns aici.
RăspundețiȘtergere~
Cornelius, :)