Ciuta

        
Se-mpletesc rătăciri de ape,
Destine vin să se adape.
Pândesc hiene, în noapte,
Să vâneze ciute speriate.

Sufletul ciutei-i deschis
Între speranţă şi abis.
Lumea visurilor o-nconjoară –

Cruda realitate o doboară.

Îşi caută inger păzitor,

Să-i fie spintecat de fior
Sufletu-i, transparent şi pur,
Să nu se usuce-n mugur,

Luceafărul, cu stea în frunte,
Îi iese-n cale, dinainte,
Să se-mplinească speranţa,
A vieţii în mugur – biruinţa.

Hienele-i ghicesc dorinţa

Și, ca să-i zădărnicească biruinţa,
Îşi schimbă planul de bătaie –

Destinul vor să i-l jupoaie

Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.

Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.

Mircea Gordan 12.02.2010  (MdRaesculum)