Myebook - Amprente temporale, volumul 1

Myebook - Amprente temporale, volumul 1

Horia

 

Horia a fost, şi-n veci este,
Crăişorul nostru de poveste.
Bisericile lui stau mărturie
Traiului nostru aici, pe veşnicie!

A lăsat prin munţi altare
Urmașilor, pentru închinare.
Lupta lui, a fost să fie,
Pentru eliberarea din robie.

Şi-a tocit opincile, la Viena,

– Sperând să aducă lumina –
Cerând împăratului slobozire

Pentru iobagi, de asuprire.

Au fost drumuri deşarte,
Românii n-au fost, la dreptate, parte.
........................................................
Aş face însă menţiunea:
- Din fabula “Toporul şi pădurea”-
Să n-aibă coadă al nostru frate,
Păduri să nu mai avem tăiate.

Să nu mai falsificăm istoria!
Că nu străinii ne-au ads robia;
Ne-a adus această asuprire
Neamul nostru,...la unire!
........................................
Lumină primind, de la Paris,
S-a trezit dintr-un urât vis
Europa-ntreagă și s-a decis:
Popoarele să-şi facă dreptate
(Sub sloganul:: “Libertate,egalitate,
fratenitate sau la moarte!”)
............................................
În setea poporului de libertate,
Horia a adunat frate cu frate
Sub gorunul falnic și a spus:
- Fraţilor, iobagi am fost îndeajuns!

Nu avem nimic mai sfânt
Ca traiul liber pe pământ.
Ridicând sabia spre soare:
- Libertate, fără împilare!

Au dărâmat cetăţi-închisori,
Simbolul puterii pentru împilatori,
Liber, fără graniţe să fie
Omul, la munte sau la câmpie.

Dar n-a fost să fie bucurie...
Frate vitreg, fără omenie,
L-a vândut pentru doi zloţi,
Azi neamu-i blestemat de toţi.
............................................
Şi aşa le scrise-n soartă:

Horia, Cloşca - traşi pe roată,
Crişan neantizat cu nojiţa,
Să nu-i ia duțmanul viața
...........................................
Sacrificiul lor n-a fost în zadar!
Ne-a lăsat cel mai preţios dar:
În libertate viaţa de şi-o petrece
Omul, nicicând nu trebuie să se plece.

MdRaesculum 09.02.2010

     

Glorie străbunilor!

Ziua-și croiește ,pe-nserate,

Cale de odihnă pentu-nnoptate

Și, în seara cuprinsă de vrajă,

Ghiurca a intrat de strajă,

La cetatea Bologa, din deal,

Domeniul lui Mircea-n Ardeal

Nori se întind pe dealuri,

Din fuioare toarse-n coșuri,

Ce au înnegrit paiele pe case –

Construite-n vremi demult apuse.

Peste vale al său frate
Face rondul de noapte,
La castrul de romani construit
– Şi Resculum de ei aşa denumit –,

Pe ruinele unei cetăţi dacice – străbune –,
În locul ce şi astăzi Gradişte-i spune.

Pe dealuri-s aprinse focuri
Din Piatra până-n Măguri.
Din munte până-n vale
Sună buciumul, cu jale,
Anunţând primejdie mare –

Dușmanii au călcat peste hotare.

În cetăţi e vânzoleală mare...
Se face, cu zor, aprovizionare.
Fierarii au încins focul cuptoarelor –
Fierul înroşit îl bat cu spor.

Se pun vârfuri la săgeţi, ascuțite,
Se ascut săbiile ruginite,
Se urcă ghiulele pe creneluri,
Ca să alimenteze gurile de tunuri –

Pe duşmani...să nu-i mai numeri!

Voievodul Gelu, abia sosit,
Oastea şi-a încartiruit.
A venit şi Craiul Munţilor
Cu moţii lui, să fie de-ajutor.

Privind cu admiratie cetățile
Falnice, cu ziduri inexpugnabile,
Îşi spun toţi în gândul lor:
Mulţumim străbunilor!

Turcii sunt acum pe val
Şi-au năvălit în Ardeal.
In drumul lor, spre Oradea Mare,
Doar aste piedici stau în apărare.

Scăldate-n soare,-n dimineţi,
Semeţe li se arată aceste cetăţi;
Acolo, sus, pe vârf de deal,
De strajă stau pentru Ardeal.

De pază-s la intrarea-n munţi, spre Săcuieu
Şi la intrarea Crişului în defileu.
Au ziduri groase–de bază –,
În vârfuri cu creneluri de pază,
Ce-n duşmani bagă groază.

Pentru duşmani nu-i bucurie
–O piedică în cale, spre câmpie–
Sub a lor stindard, semiluna,
Visează să cucerească Viena.

Otomanii, încrezători că-s mulţi, ca ciuma,
Crezând că astfel în ardeleni bagă spaima,
Spre cetăţi, buluc, dau năvala

– Ca la pomană, fără socoteală–,
Da-s primiţi „cum se cuvine”
Şi se-ntorc cu pantaloni-n vine.

Atacă turcii cu disperare,
– Sclipesc iatagane-n soare –

Crişurile-s, de luptători, o mare
Într-o crâncenă încleştare.

Din Silva seculară
– Ce cetăţile înconjoară–,
Nori de săgeţi zboară;
Fiecărui copac i se închină
– Ofrandă– un turc la rădăcină.

Tunurile-şi fac datoria
Şi răresc otomania.
Tamburinele bat retragerea,
Turcii “gustând” înfrângerea.

Au trecut zile, nenumărate,
Şi nu a căzut nici o cetate.
Paşa, în gând, înjură
Şi face spume la gură:
–Balcanii la picioare-mi pică
Şi mă împiedic de-o furnică?

Văzând că nu-i de glumit
–Ardeleni-s de neclintit –,
Ca să nu se facă de ruşine,
Paşa, la negocieri vine.

– La aşa viteji,îmi scot pălăria
Şi vă acord autonomia,
Dar, pe cei ce luptă doar în vis,
În paşalâc să-i transform am decis.

Stau ardelenii şi se sfătuiesc

Și, cu mare greutate, hotărăsc:
Într-o mare de otomanie
Mai bine nu poate să fie!
Şi, aşa, cu toată sila,
Pe învoială au pus ştampila,

......................................................................
Ce-a urmat, apoi, se ştie...

– E scris în cartea de istorie –
După cum povestea spune,
Nimic nu-i veşnic, și soarele apune:
De otomani s-a ales praful
Și alţi stăpâni le-au luat locul;
Pe Ardeal altă şi altă stăpânire,
Pe rând, altă şi altă asuprire!

Drept mulţumire, pentru ajutorul acordat,
Austriecii castrul l-au demolat.
Din ziduri au făcut pavele
Pentru zeci de kilometri de şosele.
Azi, pentua asfalt, sunt un pat trainic
Din Piatra până-n Panic...

Cu toată strădania străinilor
De a ne lua moștenirea străbunilor,
Fundaţiile pământul le-a ocrotit
În Gradişte, loc de la daci moştenit.

Cetatea Bologa a rămas, pe deal,
Un simbol al măreţiei pentru Ardeal.
Cele două cetăţi sunt, peste ani, o punte
Legând gloriosul ev mediu de surata antichitate.

Cu tot efortul străinilor,
Nu se uită faptele strămoşilor.
Li s-au săpat, în minte, urmaşilor,
Glorioasele pilde ale înaintașilor.

Amintindu-ne ce mare le-a fost vitejia,
Ne ridicăm, cu respect, pălăria
Şi spunem, cu toţii, în cor:
Glorie străbunilor!

MdRaesculum 25.09.2009

Geneza

Era,

Pe cand nu era:

Nici fiinţă, nici nefiinţă,

Nici neputinţă sau dorinţă

Şi nici şoapte,

Era doar noapte.

Un hău imens, fără sfârşit,

Al inexistenţei infinit.

Din infinitul neimaginat

Un fulger s-a înfiripat,

A străfulgerat in noapte și,-ndat,

Chip din umbra-i s-a format.

Astfel. din inexistentul și din soapte,

ÎNTÂIUL s-a creat, în noapte.

Din priviri a trimis raze,

Haosul să-l lumineze.

Astfel lumina s-a născut

În ziua întâia, de-nceput.

Sa nu rămână stingher,

A luat în mână un cer;

L-a colorat în clar-azuriu  

Şi-a pus stele pe el, în pustiu.

A muncit fără repaos.

A aruncat cerul în haos;

Stelele  au îmbrăţişat haosul

Şi-au creat universul.

A făcut o minune nouă.

În existenţă-s zile două.

A pus focul în stele,

Luminoase-s acum şi ele.

A creat apoi cu gândul,

Din Soare a desprins Pământul.

Şi-a îndreptat spre el suflul

Şi a înverzit uscatul

Din inimă-Şi a scos iubirea –

O minune nouă, omenirea.

Zile de minuni, înşesite ,

Cum spun scripturile sfinte.

Pentru creaţia-I – desăvârşită –

Urmate de odihna –  binemeritată

(Cu ziua a şaptea – odată)

            

 MdRaesculum 14.10.2009

Furnica

           

 Lui BOCpoc pentru postarea:

Casă de vânzare, să trec criza ( cochilie de melc!)

Luna este pe scăpătate…
Mi-am luat terhetiul îm spate;
M-aşteaptă o zi lumină
Ca să-l umplu, pân’ la ujină.

Un uriaş îmi iese în întâmpinare

Şi nu mai am loc pe cărare.
Îşi leagănă o antenă uriaşă!
Pisica Felix ar fi invidioasă.

Se întinde, fără grabă mare…
Unde i-o fi schimbătorul de viteze, oare?
Mă cuprinde o mare mirare;
Îşi poartă casa în spinare!

- Am scos casa la vânzare,
Să trec criza asta mare.

- Da’ ce te-a prins atâta grabă?
Mai bine pune-ţi mintea la treabă!
Antenele lui Felix nu-s mai de folos,
C-a dat cu ele în rahatul gros.

Cu antenele tale minunate
Scoţi din piaţă şi o (i)Realitate,
Şi,de le vopseşti în roz-bombon,
Trimiţi şi Cotoiul la tomberon.

Oricât de mare ar fi criza,
Nu supravieţuirea este miza!
Foloseşte-ţi mintea! Ce mai stai?
Şi nu te gândi numai la burdihai.

Amintiri,- o viaţă-ntreagă adunate-
Sunt ale sufletului tău- plinătate.
Aici au primit binecuvântarea sfinţilor
Sufletele minunate ale părinţilor.

Te-afunzi în amintiri de acasă,

Stând cu cei dragi la masă...

Când un dor mare te cuprinde:
Nu, casa părintească nu se vinde!

MdRaesculum ( Mircea de la Bologa) 06.05.2010

Notă: terheti (popular)=greutate

           ujină(popular) = înserare

burdihai (pop.) = burtă

Frumoasa mea

       (Rondel)

 Frumoasa mea, ca un vis,

Să-ţi cuceresc inima am decis.

La ţărmul speranţei am înălţat castele

-  Regina mea,- să domneşti în ele.

 In ochii tăi voi aduna stele

Şi-n braţe o grădină de lalele.

Frumoasa mea, ca un vis,

Iubirea pe inimă mi-ai scris

De-aş rămâne oglinda ochilor tăi albaştri,

Pulbere poate să mă-mprăştie printre aştri,

Să am cruda soarta a lui Itis...

Pe veci să fim împreună am promis,

Frumoasa mea, ca un vis.

Mdraesculum 26. 05. 2011/

http://www.youtube.com/watch?v=VtmRNryJV0c   Clik pe închide acest frame, pentru a ieși de pe Netlog

Fetiţa-păpuşă

 În vitrina sufletului mi se oglindeşte

Fetiţa păpuşă şi-mi şopteşte:

Mi-am pus imaginea în vitrină –

Pe scena vieţi-s doar o balerină.

De-mi dăruieşti o clipă din infinit,

În universul meu eşti bine-venit!

Voi renaşte din propria cenuşă –

Cu iubire inimi’-ți voi bate-n uşă.

Câmpul vieţii l-au umplut spectatorii –

Pe scenă doar noi vom fi actorii.

De ultimă şansă te agață,

Să joci marele tău rol în viaţă.

Să te scald în ochii mei albaştri...

Vom pluti în vals printre aştri.

Se vor îmbrăţişa în zbor fiorii –

In vârtejuri vom dansa cu norii.

  

MdRaesculum 24.03.2010

Săgeți la inimă

(Farsele soartei)

  

 Soartă crudă,-mi vine-a spune
Multe cuvinte...deloc bune!
Că mereu te ții de farse
Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor
Să-mi picure-n inimă dor,
Când acneea nu-și arătase fața
Și nici semnul adolescenței – mustața.

Săgeata lui, o vorbă-n vânt,
Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.
Mi-ai pus în față un neasemuit tablou,
– Cu mii de: da! din inimă ecou –

Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire
– Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire
Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating,
Să o țin în brațe, să o strâng...

MdRaesculum 26.02.2011

Fiorii primei iubiri

( Farsele soartei)

  
Am părăsit lumea poveştilor
Şi am intrat în cea a viselor.
Zburătorii mă-nconjoară –
Cu ielele-n cerc zboară.

Cupidon cu mine se amuză...
(La inimă-mi trimite-o muză)
Săgețile, un feeric curcubeu,
Se adapă din sufletul meu

Imaginaţia îşi ia zborul...
Un inger, ce eclipsează cerul,
Cu un magnet topește nori
Și inimă-mi spintecă, cu fiori.

Am asemuit-o cu un soare.
Orbit, am stat în depărtare;
M-au ars razele din ochi-i
Şi n-am îndrăznit să mă apropii.

Mereu în faţa-i am stat pierdut.
(Să-i spun ce simt nu am putut)
Inima-mi da ghes să-i şoptesc
Că-i ingerul meu şi-o iubesc.

Am purtat singurătatea-n mine
Şi am rămas stingher pe lume.
M-am inchis în mine şi-am oftat
Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.

MdRaesculum 16.01.2010

Fântâni

         

             Mi-au secat izvoarele

             De inspirație.

             Penița zgârie hârtia

             Și nu mai lasă urme.

             Dimineața mă aștepta

             Un inger surâzător.

             Mă lua de mână

             Și pluteam,visam….

             Mă adăpam de la acest izvor

             De inspirație pentru toată ziua.

             Eram cel mai fericit om

             De pe pământ.

              Seara mă aștepta

              Cu brațele deschise

              Și-n brațele ei

              Mă pierdeam

              Pentru veșnicie.

              Dușmanii au otrăvit fântânile

              Și ne-au otrăvit și viața.

              Seceta a uscat izvoarele

              Și-a rămas doar otrava.

              A venit ca o ploaie scută de vară

              Și a dispărut la fel ca aceasta,

              Dar nu au mai pornit izvoarele

              Și fântânile sunt tot secate

              Încerc să scriu cu lacrimi

               – Ușoare urme rămân pe hârtie –

              Dar au secat și acestea

              Și trebuie să-nchei –

              Final de ...tragedie!

      

                 Mdraesculum 06.07.2009

Efemer

         

Pe drum de zări

– Cu dulci chemări –,

Pavate cu flori,

La capăt de lumină

Doruri-s ce suspină.

Floarea, din primăvară,

A trecut o vară.

Floarea-i fructă rară,

Crescută în seră.

Legată de ram, voinţa

Îşi clatină neputinţa,

– Sterilă-i este sămânţa –

Că n-o mai da în floare

Să se alinte la soare.

Polenul să-l alegi,

Destine să legi

Şi la anul să culegi;

Ales, între amici,

N-ai fost aici.

Mircea Gordan 05.02.2010

Destinul

         

Destinul mi s-a aşezat în cărare:

– Norocul tău se ascunde, unde oare?

În stânga, sau în dreapta?– din doi –

Am ghicit, dar, vai!...erau amândoi.

– Chiar, reală-i „gluma” aceasta!

Aşa scrie-n soarta ta şi...basta!

Noroc în toate vei avea, pe bune,

Efemer să fie ghinionul îţi va pune.

Speranţa va voi să-ţi umple hambarul,

Ghinionul îţi va răsturna, mereu, carul.

Şi-am avut noroc cu... harul,

Însă nu s-a lipit de mine banul.

Mintea a prins aripi – de zbor –

Sărăcia s-a dezbrăcat în decor.

Zâne  – de vis – roiau în jurul meu

Şi-mi zâmbeau –  un bun venit! –

Timiditatea mă-ndepărta, mereu,

Punând între noi un plus infinit.

Morala

Norocul când îţi vine şi ai ştiinţă,

Succes ai doar dacă ai şi voinţă

Şi, ca să-ţi vezi viaţa-n “color”,

Fă-le toate la timpul lor!

MdRaesculum 31 august 2010

Despărţire

    

Ai fost iubirea vieţii mele –

Cea mai frumoasă între stele.

Când coborai între muritori,

Vederea ta-mi dădea fiori.

Forţă de Hercule aveam

Și spaţiul îl contractam,

Să te ţin în braţe, mereu, –

Aleasa sufletului meu.

Credulă,ai băgat-o în scenă

Pe blonda vulpe vicleană.         

Şi-a băgat coada-ntre noi

Şi ai rătăcit drumul înapoi.

Mi-ai pus inima pe cruce

La a vânturilor răscruce.

O aud acum cum plange

Şi varsă lacrimi de sânge.

În mii de fărâme

–Împrăştiate în lume –

Inima mi-ai zdrobit

Și,-n locui, o umbră s-a ivit.

Din fărâme, adunate,

Inima-n piept iar bate,

Dar n-o mai las să viseze;

Închisă-i între paranteze.

Inima mi-e sub presiune

Şi  iubita nu mai vine.

Speranţa nu bate la poartă

Şi-mi blestem cruda soartă.

MdRaesculum 11-18 august 2009

Cotoiul Felix

La Ceaşcă-a stat chitit sub pat
Şi ode de-acolo i-a mieunat.
A cântat la greu, tot anul,
A fost urechea şi timpanul.

Când stăpânul l-a părăsit
S-a pus în draci pe şterpelit
Din contul bine burduşit.
A rămas Secu falit.

A dat o geană şi pe-afară..
La tentat să urce -o scară.
Şi-a spus: Ce mare scofală
Să urci o scară imaginară?
( Era vorba de scara socială)

Sunt bogat şi cumpăr tot,
Mă crede deştept orice netot
Cu averea mea… pusă la păstrare.
(Credea că mintea stă în buzunare)

A-ncercat să urce pe prima treaptă,
Dar s-a dovedit, ca el, mai deşteaptă
Şi nu s-a lăsat, nicidecum, cucerită.
S-a prăbuşit pisica obosită şi ameţită.

A uns în stânga şi în dreapta
Ca să i se coboare treapta
Şi a fost primit între feline
Cu un şut…unde i se cuvine!

Şi-astfel o lecţie a învăţat:

Locul cotoiului este sub pat
Și să-şi vadă de lungul nasului,
Că sus este locul şefului

MdRaesculum 21.05.2010

Ciuta

        
Se-mpletesc rătăciri de ape,
Destine vin să se adape.
Pândesc hiene, în noapte,
Să vâneze ciute speriate.

Sufletul ciutei-i deschis
Între speranţă şi abis.
Lumea visurilor o-nconjoară –

Cruda realitate o doboară.

Îşi caută inger păzitor,

Să-i fie spintecat de fior
Sufletu-i, transparent şi pur,
Să nu se usuce-n mugur,

Luceafărul, cu stea în frunte,
Îi iese-n cale, dinainte,
Să se-mplinească speranţa,
A vieţii în mugur – biruinţa.

Hienele-i ghicesc dorinţa

Și, ca să-i zădărnicească biruinţa,
Îşi schimbă planul de bătaie –

Destinul vor să i-l jupoaie

Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.

Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.

Mircea Gordan 12.02.2010  (MdRaesculum)

Centura… şi cureaua lată

 

Domnul ne-a făcut

Din lut,

Frământat

Şi modelat.

Are pământul centură

O tură

Roată

Înfăşurată,

La tropicele, depărtate

Centură de castitate,

Pe zi să apere

De soare,

Pe noapte căldură s-adune;

Apără o goliciune.

Să fiu fălos, la o fată,

Cuţitul am pus în cureaua lată

Și am întins

 Cureaua,strâns,

Am cules,

De pe şes,

(Şperaclu ales)

Iarba fiarelor –

Deschizătorul lacătelor

Și-am deschis centurile,

Să ardă soarele

Mijlocul şi tropicele.

Am văzut –

Nevăzut;

Ochii mi s-au împăinjenit.

Am simţit –

Altădată nesimţit;

Căldura m-a înnebunit.

Am scos cuţitul – de-ndată –

Şi-am tăiat cureaua lată.

Centurile fermecate

Sunt nesigilate.

Le foloseşte fiecare

După împrejurare.

Centurile-s în natură

O linie imaginară;

Goliciunea-i tot pe afară!

MdRaesculum 04.OCT.2009

Ce mult te-am iubit!

Ce mult te-am iubit –

Visul meu, infinit !

Pe un pisc te-am inaltat,

Te-am admirat și te-am adulat.            

De cum se lăsa înserarea
Îți presăram cărarea

– În al meu univers –

Cu petale de vers.

Tremurând de nerăbdare

Aşteptam, pe cărare,

A inimii mele aleasă,

Steaua mea norocoasă,

Cu ochii care m-au vrăjit,

Și gura ce m-a înebunit,

Să apară, din zare,

Iubirea mea cea mare!

Şi, ca o zână, apăreai                       

– Coborâtă chiar din rai –,

În păr cu petale de flori

Şi ochi-ţi surâzători.

Din ochi-ţi ţâşnea iubire

Şi radiai de  fericire.

Îmi săreai în braţe – îndată –

Pentru a fi sarutată.

Buzele ne erau lipite,

Braţele înlănţuite

Şi ne făceam jurăminte

De iubire, până la moarte.

  MdRaesculum 17-18 august 2009/

Reply by O.R.M.E. on August 10, 2011 at 12:07pm

Oh my goodness! Gordan, this is beautiful work love! Truly moved me! xx

What I loved more -

My dream, forever!

On a peak I ascended,

I admired and I flatter.



How to allow insertion
You strewn path

- In my world -

The petals of line.



Trembling with impatience

Expected, the path,

A choice of my heart,

My lucky star,



With eyes that have bewitched me,

And why did the mouth of fools,

Appear in the distance,

My big love!



And, as a fairy, appeared

- Lower the very bad -

In hair with flower petals

And your smiling eyes.



From gushing love your eyes

And radiate happiness.

I jumped in my arms - soon -

To be kissed.



Our lips were glued

chained arms

And we did oaths

Love, to death.

MdRaesculum 17-18 august 2009/